Oamenii dinRovina stau,la propriu,pe o mină de aur.Și asta nu de ieri,de azi.Așa a fost dintotdeauna.În ultimii ani,însă,oamenii s-au tot împuținat.Și locul lor a fost luat treptat de bufnițe,râși și numeroase alte animale sălbatice,actualii stăpâni ai livezilor și pășunilor împădurite.Aici,în acest sat dinHunedoara,am cunoscut-o peAdriana,o româncă plecată în urmă cu22ani înGermania.Ea revine în fiecare vară să se îngrijească de mai multe terenuri și de casa din bârne de lemn pe care a moștenit-o de la bunicii săi.Însă,în ultimii ani, Adriana revine în țară cu inima tot mai grea.O companie canadiană,condusă de speculanți ai bursei dinToronto,a pus ochii peRovina.Vrea să facă aici a2a cea mai mare mină de aur și cupru dinEuropa.Așa că vacanțeleAdrianei au început să fie pline de studiat documente ale companiei,participări la consultări publice și tot felul de griji.Cu toate căAdriana are terenuri care ar putea fi vândute la un preț bun companiei,ea a refuzat să cedeze și să-și trădeze învățămintele moștenite de la bunici.A hotărât să lupte pt.a nu-i fi transformat satul copilăriei într-un deșert.Așa că, în urmă cu2ani,Adriana a donat cătreDeclic3parcele de pământ care vor sta pt.totdeauna în calea proiectului minier.Iar acum,mai mult ca niciodată,avem șansa de a sprijini eforturileAdrianei și ale comunității locale în lupta lor pt.a preveni construirea minei.Ne-am gândit la achiziționarea unor parcele strategice de pădure,altele decât cele aleAdrianei,care să nu poată fi vândute niciodată companiei.Și care ar face proiectul imposibil pt.totdeauna.Prin achiziționarea acestor parcele chiar de cătreDeclic,vom putea proteja toată zona și ne vom asigura că pădurile din jur vor rămâne și ele intacte pentru generațiile viitoare.Companiei i-ar fi imposibil să înceapă exploatarea minieră.Pădurea noastră ar fi ca un zid de care nu s-ar putea atinge niciodată.Dacă terenurileAdrianei stau în calea viitorului iaz de decantare,parcela pe care o vizăm acum ar fi în centrul carierei de unde s-ar extrage minereul